De ce macarons este atât de popular în țară noastră?
Franța este, fără doar și poate, cel mai fertil teren din punct de vedere al gastronomiei, artei și istoriei. Una dintre cele mai subtile, dar semnificative, legături dintre tradițiile Franței și eleganța regală este macaronul.
Din saloanele opulente ale curții regale franceze până la cofetăriile contemporane ale Parisului, macaronul a fost mai mult decât un desert; oamenii vremii și gastronomii de renume îl consideră un simbol al eleganței, rafinamentului și tradiției. Fiecare coajă de macaron colorată și umplutură aromată poartă un ecou al Franței, în special al legăturilor strânse cu monarhia.
Dacă ne-am întreba de ce un dulce aparent simplu are capacitatea de a captiva inimi și minți, răspunsul nu se află doar în gustul său divin, ci și în conotațiile pe care le evocă. De fiecare dată când mușcăm din acest dulce este ca și cum mașina timpului ne-ar duce direct în camerele fastuoase ale palatelor, unde doamnele în rochii somptuoase și cavalerii în uniforme strălucitoare conturau istoria.
De ce macarons este atât de popular în țară noastră?
Macarons, acele prăjituri mici, colorate și delicate de origine franceză, au câștigat o popularitate imensă în multe țări, inclusiv în România, transformându-se într-un desert preferat la evenimente, în cafenele și patiserii, dar și ca idee de cadou.
Unul dintre motivele evidente ale popularității macarons este aspectu. Aceste prăjiturele sunt create în culori vii, deci sunt irezistibile în vitrinele patiseriilor și pe rețelele sociale. Prezentarea le asociază perfect cu dorința consumatorilor de a se bucura de experiențe unice, atât din punct de vedere al gustului, cât și al esteticii (să nu uităm că, înainte de toate, ”mâncăm cu ochii”).
Un alt motiv important al popularității macarons în țara noastră este și asociere (involuntară sau nu) cu rafinamentul și eleganța bucătăriei franceze. Sunt perfecte spre a fi savurate oricând vrei să te răsfeți cu ceva special, la o petrecere sau într-un moment de răsfăț personal.
Deși sunt percepute ca un desert de lux, sunt accesibile pentru majoritatea consumatorilor. Această combinație între accesibilitate și percepția de lux le face atractive pentru un public larg, care dorește să experimenteze gustul sofisticat fără a cheltui sume mari de bani.
Să vorbim despre originea macaronului
Când ne gândim la macarons, imaginația ne către cofetăriile cochete ale Parisului. Doar că povestea macarons începe de la mănăstirile italiene medievale.
În secolul al IX-lea, în inima peninsulei italiene, în mănăstirile izolate, călugărițele au început să pregătească un biscuit simplu, din trei ingrediente de bază: albuș de ou, zahăr și făină de migdale. Desertul, numit “maccherone“, era considerat atât de special încât era oferit ca dar în timpul evenimentelor religioase importante.
Destinul macaronului s-a schimbat odată cu Caterina de Medici, o prințesă din dinastia influentă de Medici din Florența. Când s-a căsătorit cu Henric al II-lea al Franței în 1533, Caterina nu a adus inovații nu doar în domeniul artelor și politicii, ci și în gastronomie. Printre acestea se numărau și prețioșii macarons.
În ciuda originilor sale modeste, macaronul a început să fie văzut ca delicatesă regală, ca simbol al rafinamentului și eleganței. Bucătarii curții, sub îndrumarea Caterinei, au început să experimenteze, transformându-l într-o operă de artă culinară. În loc să rămână un biscuit simplu, acesta a început să fie aromatizat cu esențe variate, perfecte pentru gusturile extravagante ale aristocrației franceze.
Evoluția macaronului în Franța
După debutul la curtea regală, macaronul a urmat un traseu fascinant de adaptare, reflectând schimbările culturale și gastronomice care au avut loc în Franța de-a lungul secolelor. În secolul al XVII-lea, macaronul s-a răspândit dincolo de granițele palatelor până în regiuni precum Saint-Jean-de-Luz și Nancy. De exemplu, în Nancy, “Les Soeurs Macarons” (Surorile Macaron) sunt creditate cu crearea unei variații proprii, renumită în oraș.
În secolul al XVIII-lea, macaronul a cunoscut o transformare majoră. Bucătarii regali au început să introducă umpluturi în macarons, creme, gemuri și ciocolată. Acesta a fost momentul în care macaronul a început să semene cu versiunea modernă, cu două jumătăți de biscuit umplute cu o cremă delicioasă. Macaronul a cunoscut o nouă evoluție în secolul al XIX-lea, când bucătarii parizieni au început să folosească ganache ca umplutură.
Henric al IV-lea și pasiunea sa pentru dulciuri
Henric al IV-lea al Franței, rege între anii 1589 și 1610, rămâne în memoria colectivă nu doar ca un monarh abil și drept, ci și ca un bon vivant, cu un apetit imens pentru plăcerile vieții. Deși a trăit într-o epocă marcată de Războaiele Religioase din Franța, regele Henric al IV-lea a știut să se bucure de momentele de respiro, iar dulciurile se pare că aveau un loc special în inima sa.
Deși macaronul a fost introdus în Franța de Caterina de Medici se crede că sub domnia lui Henric acesta și alte dulciuri au început să fie apreciate pe scară largă la curtea regală. În acea perioadă, zahărul a început să fie mai accesibil, astfel încât produsele de patiserie și deserturile au câștigat rapid popularitate.
Ludovic al XIV-lea și apogeul macaronului
Dacă Henric al IV-lea a creat premisele pentru creșterea popularității dulciurilor în Franța, Ludovic al XIV-lea, cunoscut și sub numele de “Regele Soare“, a adus această evoluție la un alt nivel. Domnia sa, mare parte a secolului al XVII-lea, a fost marcată de opulență, splendoare și o încurajare fără precedent a artelor și culturii. În această epocă de aur a Franței, macaronul a devenit mult mai mult decât un simplu desert: un simbol al rafinamentului și eleganței la curtea regală.
Sala oglinzilor de la Palatul Versailles, curțile luxuriante și banchetele extravagante ale lui Ludovic al XIV-lea au fost punctele centrale ale vieții aristocratice. Și, în această atmosferă de extravaganță, macaronul a găsit terenul fertil pentru a-și consolida statutul, devenind rapid un favorit al curții.
În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea macaronul a început să fie produs într-o varietate de arome și culori, reflectând influențele și ingredientele exotice care ajungeau în Franța din colonii. De asemenea, există relatări potrivit cărora, la nunta lui Ludovic cu Maria Theresa a Spaniei în 1660, macarons au fost servite ca parte a meniului festiv, consolidându-le reputația regală.
Macarons și evenimente regale
Pe măsură ce Franța s-a dezvoltat și a influențat cultura europeană, macaronul și-a consolidat poziția ca desert preferat al elitei și ca alegere de top pentru evenimentele regale majore. Un exemplu notabil este nuntă dintre Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta în 1770. Acesta a fost un eveniment care a combinat tradiția cu inovația, iar meniul reflecta această fuziune. Macarons au fost prezenți în diverse forme și arome, demonstrând versatilitatea și adaptabilitatea acestui desert.
Încoronarea regală este, fără îndoială, cel mai important eveniment din viața unei monarhii. Un exemplu memorabil este încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat al Franței în 1804. Chiar dacă nu a fost un rege în sensul tradițional al cuvântului, Napoleon a înțeles importanța tradiției și simbolismului. Astfel, a inclus macarons în meniul festiv, subliniind legătura sa cu monarhia tradițională franceză și continuând tradiția acestui desert regal.
